Viitor.

miercuri, 11 noiembrie 2009

E intuneric afara. As putea sa spun ca e noapte, dar nu e. Cel putin nu o simt inca. Simt in schimb frigul. Nu e un frig fizic. Sunt invelit cu o plapuma groasa si beau un ceai fierbinte. Aburii fac ca mirosul ceaiului de fructe de padure sa se combine cu mirosul de mere si scortisoara al lumanarii.

E liniste in camera si asta e ciudat. E chiar mai liniste decat atunci cand nu scoate nimic sunete in camera. Din nou, e o stare ciudata care tine de perceptia mea si nu realitate. Poate ca inebunesc.

Dar linistea asta imi face gandurile sa zburde pe campii fara nicio restrictie. Si gandurile imi plutesc pe norii pufosi si diafani pe care ii vad cand zbor acasa. Ati apucat vreodata sa zburati chiar la rasarit si sa vedeti cum norii, in imensitatea lor, sunt luminati doar in partea de sus? momentul perfect e cand avionul e chiar langa nor si lumina soarelui nu bate, inca, direct. Da, pe acolo zburda gandurile mele.

Si uite asa, gandindu-ma la timpul trecut, frigul ma mai inteapa putin si incepe si el sa se joace printr norii mei pufosi si diafani. Si imi aduc aminte de o vreme cand stateam in pat, inghetat, si ma uitam la nori. E amuzant. Asta se intampla exact acum un an. Acum un an, in perioada de inceput al lui Noiembrie, dupa prima saptamana de dupa Halloween, in camera mea din Priory era frig. Si ma uitam la nori.
Poate de aia imi e frig acuma desi beau ceai cald si sunt invelit. Poate de aia ma gandesc la nori. Amuzant e si contextul. Anul trecut ma uitam la nori in pauzele dintre cartile citite pentru primul eseu important. Orientul Mijlociu. Acum, langa cana cu ceai am o carte despre Rusia, si langa ea e una despre Nigeria.

Acum doi ani eram acasa si, cel mai probabil, ma jucam pe calculator. Jocuri cretine, impusca balonul. Sau poate eram in oras si beam ceai ca sa ma incalzesc. Poate de aici pofta mea pentru o cana de ceai.

Oare ce voi face anul viitor pe vremea asta. Ce imi va mai aduce aminte de anii trecuti? Pai poate voi simti mirosul de ceai combinat cu mar si scortisoara. Sau poate voi simti patura pufoasa care ma inveleste. Sau poate voi fi in Rusia sau Nigeria si imi voi aduce aminte ca, cu exact 12 luni inainte, citeam despre ele. Sau poate nu. Poate, de fapt, nori, frigul si linistea sunt doar niste semne ale viitorului. Poate voi zbura spre o tara nordica. Sau poate nu.

Imi suna telefonul. Imi vibreaza, de fapt, si zgomotul vibratiilor pe mobila ma sperie putin. Gandurile mele o luasera razna din nou. Hai mai bine sa raspund la telefon si sa las planurile de viitor in voia lor. Si asa de fiecare data, planurile mele au iesit diferit fata de ce imi propusesem initial.

3 reactii:

Seha spunea...

I know what you mean :)

Kuolema spunea...

Welcome to the club .... vrei sa-ti trimit si o legitimatie de membru? :P

Marius spunea...

@ Kuolema: daca pot fimai mult decat simplu membru accept. Ori intru direct in conducee, ori, daca nu, in semn de protesc, imi fac planuri de viitor!!
@Seha: din ce in ce mai multa lume intelege...