Viata e roz cu picatele albastre si dungulite gri, carouri albe si dantela.

Azi a plouat. Dar a plouat nesimtit. Nu a mai plouat de mult asa. De cand m-am intors in UK nu a plouat deloc cum a plouat azi. Si, evident, in seara dinaintea zilei de azi, in care a plouat, a fost forte cald. Asa ca m-am hotarat sa ma duc in oras in tricou. Si cum am petrecut noaptea in alte case decat cea in care platesc chirie, cand m-am trezit, am realizat ca trebuie sa ma duc acasa pe ploaie, in tricou. Geniala dimineata.

Nu ma plang. Se poate si mai rau. Data trecuta cand a plouat am fost acasa. Dar ploaia a vrut ea sa ma enerveze asa ca a gasit ea cum. s-a inteles cu acoperisu (i-o fi dat mita ce stiu eu?!) si mi-a intrat neinvitata in camera. Mai pe scurt, mi-a plouat in casa. Si de parca nu era de ajuns, Ancuta, mandra cum e ea, s-a incuiat pe dinafara si nu avea unde sa doarma. Si in camera Adrianei ne dormeau niste prieteni. Si uite asa aveam un singur pat disponibil la trei persoane, intr-o camera in care ploua. Eh, am dormit prin paturi straine si s-a rezolvat situatia.

Ideea e ca ploaia nu ma suporta. E reciporc sentimentul. Dar nu-i nimic. Se poate si mai rau. Alt rau sa nu fie.

Am revenit. Dupa 3 luni de zile pline de pauze incredibil de plictisitoare dar si de evenimente puternic incarcate de entuziasm, m-am hotarat sa scriu si eu ceva pe blogul meu parasit. Bine, parasit nu pot sa spun ca a fost. Am hotarat sa iau o pauza si am luat-o. Acum gata pauza, avem planuri mari. Ce legatura are faptul ca am revenit cu ploaia? Nici una, sau poate ca are, nush. Probabil ca dormeam daca nu ploua. Asa, pentru a combate efectele ploii, am turnat muuulta cafea in vene si nu mai pot sa dorm. Asa ca scriu.

E bine la mine in camera, chiar si asa, pe ploaie. Bine, e bine ca nu mai ploua. Am un landlord care e destul de ok (si de surd) si dupa ce l-am anuntat ca risc sa fiu omorat de valurile ucigase care se revarsa din tavan si ca poate sa ma aiba pe constiinta toata viata atat el cat si urmasii lui pana la a n'shpea generatie, a trimis pe cineva si mi-a reparat tavanu. Am avut noroc, a venit ieri. Daca nu venea ieri, azi imi ploua in camera. A venit ieri si a sunat la usa. Dar cum noi suntem niste putori celebre, nu ne-am ridicat din pat sa ii deschidem. S-a descurcat omu' si intr-un final a ajuns in curte si si-a pus scara fix in dreptul geamului Ancutei (care, evident, are un spirit de observatie atat de ascutit incat nu a realizat ca i se plimba cineva pe la geam decat dupa ce i-am spus eu- pe ideea "ce kkt e chestia aia care atarne de pe acoperisu nostru?").

Mi-e foame si imi e lene sa imi fac mancare. Imi voi face cartofi prajiti cu carne de porc. Nu stiu de ce imi e lene pentru ca as termina mancarea in cam 15 minute, totul e prefabricat. Sa nu va inchipuiti ca ma chinui prea tare. Dar cred ca o sa cobor in bucatarie pentru ca am pofta de suc. Suc natural de portocale cu banane (:X). E de bine oricum.

Sunt mandru de Discordia mea care dupa ce a fost atacata de un parazit nastrusnic si i-au fost amputate toate frunzele, a inceput sa creasca si acum are coroana de guri crecuta din nou. E o supravietuitoare! Feriti-va insecte, Discordia is back!

Si acum, ca veste buna, tocmai am primit mesaj de la Lebara (astia sunt provideri mei de telefonie mobila, gen Orange) ca pot suna in tara cu 2p/minut. Mesajul era in limba romana. tare!

Si uite asa, dupa o analiza mai atenta a evenimentelor petrucute in ultima perioada, am ajuns la o concluzie incredibil de imaginat nu cu asa mult timp in urma: viata e roz cu picatele albastre si dungulite gri, carouri albe si dantela.