Dionaea muscipula

Azi sunt sictirit. Nu am chef sa comentez ideea ca gripa porcina a aparut in Romania sau ca handicapata de ministra a educatiei vrea sa scoata logica din programa (pe principiul "daca eu nu inteleg, altii de ce sa inteleaga?"). Nu vreau sa vorbesc nici despre examenele pe care aproape toti prietenii mei le-au inceput, unii le-au si terminat, si pe care eu le voi incepe vinerea viitoare cand toata lumea va fi deja libera. Nici despre faptul ca ieri m-am chinut 3 ore sa ma gandesc la o intrebare de examen dspre cum ar trebui reorganizata ONU si toate variantele mele duceau invariabil la al treilea razboi mondial.

Azi am chef sa vorbesc despre Discordia. Discordia e noua mea planta de companie. Asa cum unii au animale de companie, eu o am pe Discordia. Disky e o planta speciala. Spre deosebire de Bob, cactusul care imi tine loc si de prieten imaginar, Disky nu isi trage nutrimentele din pamantul in care creste. Disky se respecta, nu mananca gunoaie din pamant. Ea vrea carne. Si asta si primeste. In cazul in care nu v-ati prins pana acum, Discordia e o planta carnivora. In engleza e Venus flytrap. In romana suna cretin: capcana de muste Venus. In latina suna mai bine : Dionaea muscipula.



Discordia mi-a fost facuta cadou acum cateva zile de niste prieteni care au spus ca imediat ce au vazut-o s-au gandit la mine. Ce dragut! Sau? Explicatia lor a fost ca si eu par nevinovat si linistit...pana te omor. Ce prieteni de treaba am :)). Acuma vorbind serios, faptul ca am in camera un cactus si o planta carnivora ar trebui sa spuna multe despre mine. Mai ales cand le pun nume gen Bob si Discordia (dupa personajul mitologic). Nu numai ca ar trebui sa spuna, dar ar trebui sa strige: Psiholog! Psiholog acuuuuu'!

Dar Discordia e o geniala. Am hranit-o acum cateva zile. M-am dus afara si i-am prins o albina. Asa de fericita a fost cand si-a inchis gura in jurul ei in timp ce albina incerca sa iasa. Si asa de tare era albina cu capul iesit si cu corpul in proces de digerare. Intr-un final a intrat si capul si acuma e digerat si el.

E cam greu de crescut Discordia ca are nevoie numai de apa de ploaie, nu suporta altceva. Bine, pe aici prin minunata clima a Marii Britanii ploua handicapat de mult, deci nu asta ar fi problema. problema e soarele, de care are nevoie. Ca ea are nevoie de mult si pe aici nu se gaseste decat din cand in cand, e in cantitate limitata.

Dar acum e soare. O sa o las pe Discordia cu Bob si eu o sa ma duc sa incerc sa caut posibilitati de reorganizare a ONU fara sa declansez un nou Razboi Mondial. Si poate prind si ceva insecte ca sa i le aduc Discordiei cand ma intorc acasa ca se bucura ca un copil mic cand vede ca nu am venit cu buzunarul gol.