Ploaie

luni, 27 aprilie 2009

E din nou una dintre acele zile. Ploua. E frig. Ne intinsesem norocul la maxim presupunand ca si azi va fi soare. 7 zile consecutive de soare in Coventry? Nici chiar asa de nesimtiti sa nu fim incat sa ne asteptam la 7 zile consecutive de soare. Nu m-ar mira daca de acum incolo ar ploua 3 saptamani non-stop. Dar e o ploaie ciudata. E o ploaie care are rabdare. Putin cate putin se streacoara peste tot, apa curge lenesa pe strada si pe trotuar acoperind bazaltul.

Ploaia asta are mai multa rabdare ca mine. Se prelinge pe geam, imi bate in fereastra. Stie ca,in cele din urma, voi deschide. Si atunci, se va strecura lenta in camera, sub forma de miros. Si incet, incet, mirosul, aerul rece, isi vor face loc in mine, prin pori, prin nari, prin gura si prin ochi. Si atunci nu o sa mai realizez ca ploua. S-a mai intamplat. Nu ar fi prima oara.

Dar deocamdata imi las cafeaua sa imi mangaie papilele gustative. Buna idee sa aduc pliculete de 3 in 1 din Romania. Gustul dulce amarui ma face sa cred ca ploaie nici nu e aici. Dar e. O aud in sunetul pe care il scot anvelopele masinilor de pe strada. V-am spus ca are rabdare. Nu ma grabeste. Ma lasa sa imi termina cana de cafea.In chiuveta am cateva haine lasate sa se inmoaie. Miroase a Ariel. Si ele au rabdare. Si ele ma asteapta.

Si cartile sunt pe jos. Normal, si ele asteapta sa le ridic si sa ma apuc de invatat. Ele nu au nici miros si nu scot niciun sunet. Dar nu au nici rabdare. Renunt, ma duc sa deschid geamul si sa las ploaia sa intre. Stiam, si eu si ea, ca va castiga.

[Va las sa ascultati noua melodie a Loredanei. Poate daca ea danseaza in Soare si vorbeste de caldura, se insenineaza si aici]