O tara de oameni tristi

sâmbătă, 7 martie 2009

Nu e nevoie sa traiesti in Romania ca sa iti dai seama ca romanii pot fi descrisi cel mai bine prin cuvantul "tristi". Nu am mai fost in tara de 6 luni dar e de ajuns sa citesc ziarele si sa urmaresc stirile din tara ca sa imi dau seama ca oamenii sunt din ce in ce mai tristi. Parca, totusi, asta vara oamenii erau mai vii. Poate e doar faptul ca acum, dupa ce am vazut un nivel de fericire mult mai ridicat, imi dau seama ca romanii nu sunt niciodata fericiti.

Cand citesc ziarele e foarte important sa nu ma rezum la citit stirea in sine. Citesc si comentariile facute de cititori. Si, pe langa stirile din ce in ce mai depresive, tonul din ce in ce mai violent si o atentie data din ce in ce mai mult detaliilor negative, nu pot sa nu observ si o tenta din ce in ce mai pronuntata de tristete si dezamagire, violenta si neintelegere, in comentariile cititorilor. Nimeni nu e multumit de nimic si atunci cand articolul anunta ceva bun, cand stirea nu e rea, cititorii incep imediat sa caut elementele negative.

Am ajuns sa cunosc oameni din toate colturile lumii. In nici unul nu am gasit elementele negativiste caracteristice romanilor. Nimeni nu se planga cum se plang romanii, nimeni nu cauta mila, majoritatea cauta solutii. Am colegi care povesteau in seminarii violentele din tarile lor. Romanii se plang ca la noi toti sunt corupti, violenti si ca economia e la pamant. Dar cum ar fi sa traiesti in Uganda sub dictatura lui Idi Amin? Sau sa cresti in tari in care cuvantul "economie" e ceva ciudat. Britanicii sunt printre natiile cele mai lovite de criza economica. Lira se prabuseste, bancile dau faliment, magazinele se inchid si sute de mii de oameni raman fara locuri de munca. Dar asta nu ii face sa isi planga de mila. Asta ii face sa caute solutii. Unul dintre prietenii mei americani a fost anuntat ca mama lui, singura sursa de venit a familiei, cea care ii plateste studiile, ar putea sa fie concediata. Reactia lui si a mamei a fost sa se gandeasca ce cheltuieli ar putea sa reduca si unde ar putea sa se angajeze in cazul in care posibilitatea de a-si pierde slujba ar deveni certitudine. Atat. Fara tragedii si fara bocete. Curat, fara zeci de lacrimi sau urlete.

Da, sunt de acord, sa traiesti in Romania e deprimant. Suntem condusi de oameni din ce in ce mai cretini, idealul de "valoare" isi pierde din ce in ce mai mult din putere. Dar de ce sa ne plangem si sa ne deprimam? Ar trebui sa incercam sa schimbam asta. Nu sa ne plangem de mila ci sa cautam solutii. De fapt...da. Probabil tristetea romanilor se datoreaza tocmai faptului ca multi isi reproseaza ca nu au curajul sa incerce sa schimbe ceva. Asta da, e motiv de tristete.

4 reactii:

John Torjo spunea...

E usor sa iti dai cu parerea de departe. Iti sugerez sa vii in Ro, si sa incerci sa faci ceea ce tot sugerezi tu.

O sa incerci odata, o sa o iei in bot. Mai incerci odata, o mai iei odata in bot. Cand ajungi pe la a suta oara, iti cam trece.

Faptul ca pe dincolo se face ceva e pentru ca se poate. La noi nu.

Daca ai fi aici, ai vedea ca sunt multe initiative, ale oamenilor simpli, ale oamenilor de afaceri, etc. Pe care cei de sus le ignora in cel mai mare stil. Sau, tu ceri plus, ei iti dau minus.

Daca chiar vrei sa faci ceva (nu doar vorbe), hai aici. Si apoi, mai povestim, dupa apox un an.

Best,
John

Marius spunea...

Pai...momentan sunt dincolo ca sa ma pregatesc sa pot face ceva cand ma intorc.
si nu e nevoie neaprat de ajutorul celor"de sus" pentru a face ceva. Lucrurile marunte pot fi facute de tine insuti. Nu astepta pe altii sa te ajute. Eu sunt mandru de ce am facut cand am fost in tara. Nu toate proiectele au reusit dar macar am incercat. si cele cateva care au reusit m-au facut sa uit de cele care nu au reusit.
DA, nu am avut autoritatea si puterea necesara pentru a face mai mult decat am facut dar acum de asta sunt aici. sa ma pregatesc sa le am.
Si cand zic ca romanii ar trebui sa incerce ma refer inclusiv la faptul ca ar trebui sa se poarte mai bine cu cei din jur si sa aiba mai multa grija de ei insisi. pntru asta nu au nevoie de ajutor. si ii poate ajuta sa fie mai fericiti.
daca asteptam ajutor de la "cei de sus" ne meritam soarta. unde e initoativa? ti-ai luat-o-n bot de 100 de ori. nu'i nimic! enerveaza-te si foloseste energia aia pana reususesti. chia daca ti-o vei mai lua de 1000 de ori... macar incerci si nu lasi capul jos. macar mai ai demnitatea

camissa spunea...

ideea e ca renuntam mult prea usor de fiecare data cand intampinam o problema sau vrem mai mult....si ne lasam asa sa cadem pana cand sunt prea ingropati in groapa pe care noi ne-am sapat-o incat nu mai putem face mare lucru nici cu ajutor de la CEI DE SUS! nici macar nu inteleg de le spunem asa..cu ce sunt ei mai presus decat noi ceilalti? tot cetateni ai Romaniei sunt si ei...pana una alta tot oameni sunt si ei si DA, ar trebui sa ajute si alti oameni!numai ca la noi este deja traditie sa te ajuti intai pe tine si apoi eventual si pe altii....tot noi ar trebui sa schimbam asta...

julien spunea...

observ ca aproape toti se pun in locul judecatorului. "i-as condamna pe toti!". bravo! ce usor e sa fii zbir! ma intreb cum ati mai judeca situatia daca ati fi in pantofii celui condamnat pe nedrept. nimeni nu incearca sa-si imagineze asta. stiu, nu mai e asa usor si confortabil. dar maine ceva. tocmai in enuntul problemei. daca STII ca sunt 1000 de vinovati... cum adica, daca STII ? eu credeam ca justitia nu te condamna ca cineva STIE. credeam ca e cu probe si dovezi. daca in urma judecatii nu reusesti sa ajungi la o concluzie care ce a facut, atunci nu mai vorbim de justitie si deci nu mai conteaza care e vinovat si care nu. in stalinism asa era.