"La vie en rose" Part II

Nu imi venea sa cred ca dupa ce tanjisem atata timp dupa libertate, in special economica, acum nu mai aveam e face cu ea. de fapt aveam ce face cu ea, nu imi lipseau motivele sa cheltui banii dupa propiul meu plac, imi lipsea doar cheful. cred ca pana atunci cheltuiam asa multi bani tocmai pentru ca vedeam acest lucru ca pe un fruct interzis. Nu puteam sa cheltui cat vroiam eu. Aveam o suma pe o perioada bine determinata de timp. Acum aveam o suma, foarte mare de altefel, pe o perioada nedeterminata de timp. initial incepusem chiar sa ma zgarcesc. Ma gandeam ca poate banii care ii am nu imi vor ajunge. ma temeam ca nu voi reusi sa fac altii. Daca ii voi pierde si voi ramane sarac. cred ca toti cei care se trezesc deodata cu o suma asa de mare de bani pe mainile lor gandesc la fel.

cu timpul insa m-am obisnuit. Viata mea curgea lin, nimic nou, si totusi intr-o continua schimbare. calatoream mult. in fiecare saptamana eram intr-o alta parte a planetei. nu tineam legatura cu nimeni. Nimeni nu stia unde sunt si, sincer sa fiu, pe nimeni nu interesa. Dupa cateva luni am obosit, m-am plictisit de calatorit si m-am intors acasa. dar casa era plina de amintiri. Prea plina de amintiri...Multi ar considera ca exact amintirile ar face dintr-o constructie o casa, dar eu nu. Asa ca m-am hotarat sa o vand. Oricum era prea mare pentru mine. M-am mutat intr-unul dintre cele mai luxoase apartamente din centrul orasului. privelistea era extraordinara ! dupa vanzarea casei mi-am dat seama ca afacerile imobiliare erau un mod destul de simplu de a face bani. asa ca m-am apucat de facut bani. de fapt eu doar investeam in astfel de afaceri. nu ma ocupam in sine de ele...dar contul din banca crestea.

Am inceput sa vizitez opera, teatrul si tot felul de locuri care pana atunci mi se pareau plictisitoare. credeam ca ma maturizez. de fapt era doar o perioada de criza, de singuratate, in care inconstientul meu incerca sa ma ajute sa ma acomodez undeva. Si unde altundeva decat in lumea celor bogati si celebri ?

foarte incantat am fost cand am vazut-o, in una din multe seri pe care le petreceam in acea perioada la opera, pe matusa mea, sora mamei mele, o matusa cu care nu aveam multe in comun dar totusi o matusa...M-am apropiat de ea si am salutat-o respectuos. M-a privit o secunda si apoi s-a ingalbenit la fata. Am crezut ca nu isi aduce aminte de mine si m-am prezentat. Mi-a raspuns sec ca stie cine sunt. Apoi i-a revenit zambetul pe buze si m-a intrebat ce mai fac. I-am povestit ultimele mele calatorii. nu a parut nici impresionata, nici interesata...Apoi, schimband total subiectul m-a intrebat ce mai stiu de Robert. I-am raspuns ca nu mai vorbisem cu el de aproape jumatate de an, de la moartea Mariei. Se uita piezis la mine si imi spuse ca asta inseamna ca nu stiu ce s-a intamplat. I-am raspuns ca nu. Imediat mi-am dat seama ca urma sa imi povesteasca ea si inca din primul cuvant pe care l-a rostit am remarcat rautatea, mascata sub o masca de mila, cu care povestea. se pare ca Robert facuse publica relatia cu un subaltern al sau. Nu stiu de ce era matusa mea mai scandalizata: de faptul ca Robert era homosexual sau ca avusese o relatie cu un subaltern, cu cineva mai putin important ca el. Dupa ce facuse publica aceasta relatie Robert isi parasi slujba pentru a-si deschide o firma proprie alaturi de partenerul sau. Se pare ca a investit mult in aceasta firma, aproape tot ce avea dar spera ca totul avea sa mearga bine.Insa nu a fost asa. La cateva saptamani dupa ce firma se infiintase, partenerul lui Robert nu mai fusese de gasit. si nici banii din conturile firmei. se parea ca lichidase toate conturile si plecase din tara. Robert ramasase cu o gramada de datorii. Matusa concluziona, zambinda, ca se pare ca pana la urma nu eu fusesem oaia neagra a familiei. Nu am stiut cum sa reactionez. Nici nu am avut cand caci am vazuit cum, instantaneu, fata matusii mele ingalbenii din nou. Se uita fix la un tanar din fata ei care se indrepta spre ea. zambind o lua in brate si o saruta. Matusa era foarte incurcata. Ironic din fire am intrebat-o daca el este un subaltern. Mi-a raspuns ca ii este doar prieten dar panica de pe fata ei trada relatia adevarata dintre ei doi. Deci batrana, urata, nesuferita, dar totusi bogata, de matusa mea avea un amant mult mai tanar decat ea. numa amuza decat gandul ca o alta matusa, nu neaparat a mea, va vorbi despre ea intr-un mod asemanator celui care a vorbint ea despre Robert. Unde sa mai pun ca, mai tarziu, am aflat ca amantul ei era un biet gradinar...

In urmatoarea saptamana am fost o opera de balet. singurul lucru interesant, care merita spus, din aceasta opera este ca una dintre balerine, care nu avea un rol important, a reusit sa imi capteze atentia. nu imi venea sa cred ce gratioasa si ce deosebita era de celelalte. nu faptul ca era gratioasa era deosebit ce faptul ca fiecare pas pe care il facea parea sa aiba o poveste. insasi figura ei parea sa aiba o poveste interesanta de spus. Cu gandul l-a ea am hotarat sa ma duc pe jos pana acasa. era o seara destul de calda. Mergand pe un bulevard, ganditor, m-am lovit de cineva care mergea in directia opusa. Mi-am cerut scuse imediat si am vrut sa imi continui drumul. Dar mi-am dat seama ca persoana pe care o lovisem nu era nimeni altcineva decat Robert. Sincer am fost bucuros sa il vad si dupa figura de pe fata lui mi-am dat seama ca si el era bucuros sa ma vada. L-am intrebat ce face si raspunsul lui a venit imedit. Se ducea acasa dupa ce cautase numerosi investotori care sa il ajute cu afacerea pe care o deschisase nu de mult. Banuia ca vorbe despre ce patise ajunsesera pana la urechile mele dar prefera sa isi pastreze mandria si sa nu se puna sa mi se planga. Fiind in toane foarte bune l-am invitat sa vina la mine acasa sa stam putin de vorba, sa ne povestim ce am mai patit in ultimele luni de cand nu ne-am mai vazut. A fost de acord.

Acasa am observat cat de mult se schimbase Robert. nu mai era omul serios si sobru care fusese inainte. acum glumea, nu mai aborda subiecte de discutie asa serioase si chiar imi facea placere sa stau de vorba cu el. I-am spus ca matusa Ramona imi povestise ce i se intamplase. Mi-a raspuns ca nu vrea sa orbesca despre asta, nu are rost sa imi explice detaliile pentru ca greseala fusese deja facuta. Mi s-a parut foarte demn din partea lui. Apoi mi-a spus o poveste si mai interesanta despre matusa Ramona. se pare ca sotul ei, unchiul Rupert, aflase de aventura cu gradinarul si ii ceruse divort. Problema era ca matusa si unchiul incheiasara inainte de casatorie un act prin care, in caz de divort, ea nu primea decat 10% din avere si cate 20% pentru fiecare copil minor pe care il aveau (Nu am putut sa nu imi pun in gand intrebarea ce s-ar fi intamplat daca aveau mai mult de 4 copii), dar cum nu aveau copii matusa nu a primit decat 10% din avere, pe care i-a cheltuit dupa ce gradinarul ei mult iubit o daduse in judecata pentru ca isi pierduse slujba din cauza legaturii cu ea. Dar ca acuma se impacasera si cheltuiau traind pe picior mare, macar pana terminau banii(sau mai bine zis pana ea cheltuia banii pe care ea ii considera ai ei) Ironia sortii e mare...

seara a continuat confortabil. in sfarsit imi gasisem si pe cineva cu care sa vorbesc. La plecare Robert m-a invitat seara urmatoara la el. Mi-a spus ca nu e asa luxos ca si la mine, ba chiar el impartea apartamentul cu o femeie, dar nu vroia sa imi ramana dator. am acceptat.

[Va urma]