"La vie en rose" Part I

sâmbătă, 13 septembrie 2008

Priveam in jos si zambeam. Incercam sa nu vada ca faceam asta. nu ascultam un cuvant din ce spunea si cred ca isi dadea seama de asta. Ridica tonul din ce in ce mai mult, pana in momentul cand vocea nu ii mai permitea sa racneasca din toti plamanii. Si atunci spunea ragusita, rasufland parca, aceste cuvinte : ,,Copil mic si prost ! o sa iti ruinezi viata !’’. intotdeauna spunea asta. de cate ori tipa la mine, De mii si mii de ori, pana la sfarsit, mereu incheia cu ,, ,,Copil mic si prost ! o sa iti ruinezi viata !’’. chiar cand aveam aproape 18 ani, ea continua sa-mi spuna ,,copil mic si prost’’. Apoi Maria pleca din camera si ma lasa singur. pe mine ma bufnea rasul. Iar reusisem sa o enervez.

Maria era mama mea vitrega. Se casatorise cu tatal meu dupa cinci ani de la moartea mamei. Mama murise la nasterea mea. Maria venise sa locuiasca cu mine si cu tatal meu si odata cu ea l-a adus pe Robert. Robert era cu 5 ani mai mare ca mine. Dar nu aveam nimic in comun cu el. De fapt el era mai tot timpul plecat. Scoala o facea intr-un oras mare unde statea la internat si pe timpul vacantei era de obicei la casa de vacanta. daca ajungeam sa petrec doua saptamani pe an cu el era mult. Robert era mandria familiei. Desi nu era baiatul lui, tatal meu il adora. Era foarte entuziasmat ca intr-o zi va lasa o parte din averea lui pe mainile lui Robert. Nu a spus-o niciodata dar stiu ca era dezamagit de mine.

Imi pare rau ca in seara cand a murit ne-am certat ingrozitor. Trecusera trei zile de la aniversarea mea. Implinisem 16 ani si petrecusem in stil mare cu totii prietenii mei la un club din oras. Nu aveam multi prieteni dar cand am anuntat ca e manacare si bautura pe gratis lumea a venit ca si cum as fi fost cel mai popular baiat din lume. De fapt singura persoana pe care o cunosteam la acea petrecere era Lexy. Lexy era cea care imi facea rost de ,,pastile fermecate’’. Niciodata ceva prea puternic, doar cat sa ma simt bine. nu aveam ce face. Urmam regula baietilor de bani gata care nu aveau niciodata probleme pt ca parintii ii scoteau intotdeauna din probleme. Maria stia, sau cel putin banuia, de problema mea cu drogurile dar a considerat ca nu avea de ce sa riste o posibila cearta cu tatal meu din cauza mea. nu ar fi fost prima. Asa ca l-a lasat pe tatal meu sa ramana in ceata. totul pana la acea petrecere cand, in urma unui raid al politiei, am ajuns la sediul politiei pt posesie de droguri. Tata m-a ajutat sa scap dar nu a schimbat niciun cuvant cu mine timp de doua zile. A treia zi dupa ,,incident’’ m-a chemat in biblioateca sa stam de vorba. mi-a spus ca imi voi intrerupe studiile pentru o perioada(faceam scoala acasa,aveam prea multe figuri in cap ca a merg la o scoala publica, sau chiar particulara) si o sa ma duc la o tabara de dezintoxicare. Am ramas mut. era prima oara cand punea piciorul in prag . Am incercat sa ii explic ca nu aveam nevoie de asa ceva, ca nu eram dependent dar el nici nu a vrut sa auda. A urmat o cearta puternica, prima dintre mine si tatal meu, care s-a terminat cand eu nu am mai avut voce sa tip si am parasit biblioteca tragand usa dupa mine cat am putut de puternic. A doua zi am auzit-o pe Maria tipand. Il gasise pe tata mort,pe jos, in biblioteca. Dupa ce plecasem eu, suferise un atac de cord si murise.

Am fost devastat timp de cateva luni. Nu mai stateam in casa decat cu Maria si cu o menajera. Robert, baiatul Mariei era acum la colegiu in Austria. Era foarte mandra de el dar din cauza certurilor repetate cu mine ajunsese destul de rau. Dependenta de pastilele de nervi pe care uneori le amesteca cu bauturi de toate felurile, era mai tot timpul ametita. Starea ei se degreada cu fiecare cearta. puteam sa plec din casa, sau sa plece ea, dar o clauza din testamentul tatalui meu spunea ca trebuia sa locuiasca si sa aiba grija de mine pana voi implini 18 ani si imi voi putea lua partea mea de avere sa o gestionez singur. Pana atunci trebuia sa ramana cu mine altfel nici ea, nici fiul ei nu primeau nimic din mostenire. Tata incercase sa ne faca un bine dar ne facuse mai mult un rau.

Majoritatea certurilor mele cu Maria erau cauzate de faptul ca incerca prea mult sa imi protejeze averea. Nu imi dadea sa cheltui decat o mica sume pe saptamana. Obisnuit cu sume mari de bani, ce imi dadea ea nu imi ajungea. Abia asteptam sa implinesc 18 ani sa imi iau partea mea din mostenire(60%) si sa plec din casa, sa nu mai stau cu Maria. Cel mai mult ma durea cand spunea ca eu l-am omorat pe tatal meu. Nu o facea des, o spunea doar cand se imbata.

Desi avea probleme cu alcoolul, Maria ramanea o persoana foarte importanta in societate. Mereu participa, organiza diferite receptii si dineuri. Mie imi displaceau profund dar ea ma lua tot timpul cu ea. Eu mergeam pentru ca la fiecare dineu la care participam primeam o suma de bani. imi dadea mita sa merg cu ea...nu stiu de ce o facea.Poate ii era rusine sa mearga singura, poate ca incerca sa imi faca legaturi in lumea mondena, poate pur si simplu ii facea placera sa ma vada chinuit intr-un costum cu o cravata stransa in jurul gatului la o petrecere atat de plictisitoare ca ar fi adormit si un bob de cafea.

Relatia dintre mine si Maria s-a schimbat cand a aflat ca sufera de cancer. nu ii mai pasa asa de mult de mine, eram mai liber, ma lasa in pace. pe perioada aceea eram convins ca boala Mariei era cel mai bun lucru care mi se putea intampla.
cand a inceput sa faca tratamente, in special la domiciliu, boala ei nu mi s-a mai parut asa grozava. in casa era tot timpul o infirmiera si mirosul medicamentelor se raspandise peste tot. plus ca bolnava fiind, nu putea sa semneze mereu cecurile de care eu aveam nevoie.

Cu cateva luni inainte sa impinesc 18 ani, cand ma gandeam ca mai am putin si sunt liber de ea, Maria a murit. A fost ceva total neasteptat. tocmai cand dadea seamne ca o sa-si revina. incepuse chiar sa faca scurte plimbari prin gradina casei.
inmormantarea Mariei a fost ciudata. au venit mai multe persoane ca la inmormantarea tatalui meu. a venit chiar si Robert din Austria desi relatia lui cu mama sa se racise foarte puternic in ultimele luni. Am inteles ca Maria nu era de acord cu ceva ce facea Robert . nu stiam ce si nici nu ma prea interesa. Robert nu parea sa fie foarte afectat de moartea mamei sale. L-am vazut insa lacrimand cand sicriul a fost coborat in mormant. ce e drept si eu m-am intristat in acel moment.

Pentru urmatoarele doua luni, Robert a fost tutorele meu legal. desi terminase colegiul si locuia in acelasi oras cu mine, refuzase sa se mute in casa in care murise mama sa si statea intr-un apartament in partea opusa a orasului. incerca sa isi deschida o galerie de arta. spunea ca e un mijloc bun de a face bani. eu nu prea aveam legaturi cu el. Eu eram ocupat sa imi termin studiile liceale si sa astept majoratul meu. nu aveam de gand sa urmez cursurile vreunei facultati. aveam destui bani sa pot trai pana imi va veni o idee de afacere. singurele convorbiri care le aveam cu robert erau in legatura cu banii. il sunam sa ii spun de ce suma am nevoie si el imi trimitea un cec. Adevarul era ca incercam sa nu exagerez nici eu...
Cand veni si ziua majoratului meu, ziua cand eram liber sa intru in posesia mostenirii mele, am dat o petrecere monstru la care am invitat oile negre din fiecare familie importanta(doar fiecare are una...). Robert a venit si el. petrecerea nu a decurs exact cum mi-am dorit. se pare ca oile negre nu erau chair atat de negre. au venit cu intreaga familie sa ma felicite si petrecerea a devenit foarte plictisitoare. am fost chiar dezamagit. ba chiar Adina, partenera mea, o fata pe care o placeam ( imi placea mai mult sa imi fac de cap cu ea) m-a parasit. a spus ca ar fi vrut o relatie mai serioasa. ce relatie mai serioasa ?! abia mi-am capatat libertatea !

Dupa petrecere Robert a ramas sa stea de vorba cu mine. S-a asezat linistit pe un fotoliu si m-a felicitat pentru petrecere. nu am raspuns nimic. Mi-a spus apoi ca si lui i s-a parut plicticoasa, foarte plicticoasa, si a inceput sa rada. mi-a spus ca pentru a trece peste toate piedicile pe care cei care tocmai au fost la petrecerea mea, si nu numai, au de gand sa mi le puna nu trebuie sa uit nicicand un lucru : toti sunt ipocriti, sunt la fel de falsi ca sanii verisoarei Amanda ! Ironia mi s-a parut destul de reusita si m-am intors catre el sa-i zambesc. Poate ca Robert chiar era de treaba... El a continuat. Nimeni nu a fot mai ipocrita si mai falsa decat mama lui. Da, persoana care o ura cel mai mult fusese mama lui. Robert stia ca Maria se ingrijea de mine doar ca sa poata beneficia de mostenirea lasata de tatal meu. tot din cauza banilor se despartise si de primul sot, de tatal lui Robert. Maria prefera sa ascunda intotdeauna partile negative din viata ei si a lui Robert si sa se prefaca ca totul este perfect. de fiecare data cand Robert avusese o problema, Maria refuza sa o accepte. dorinta de perfectiune si teama de ce ar putea ceilalti sa creada si sa spuna erau ingrozitoare pentru Maria. Din cauza lor ajunsese sa isi strice viata atat ei cat si liu Robert. el nu a fost lasat nicioadata sa faca ce vrea. trebuia sa urmeze planurile Mariei. trebuia sa se duca la cele mai bune scoli, sa aiba cele mai mari note si sa se fereasca de probleme si de scandaluri. m-a intrebat daca stiam de ce se certase cu Maria inainte ca ea sa moara. I-am raspuns ca nu. Mi-a spus ca era pentru ca nu mai vroia sa se prefaca. nu am inteles ce vroia sa spuna. S-a ridicat de pe fotoliu si s-a apropiat de mine. Mi-a pus mana pe sold si m-a sarutat. nu stiam cum sa reactionez. am incercat sa ma departez dar nu mi-a dat drumul. buzele lui se masau in continuare de ale mele si eu nu stiam ce sa fac. la un moment dat l-am impins la o parte. a inceput sa rada. pe fata mea se citeau de toate. eram uimit, eram speriat, nu stiam ce sa fac. zambind mi-a spus sa stau linistit. asa incerca el sa imi spuna ca era homosexual. de asta se certase cu Maria. el a vrut sa faca public acest lucru si Maria nu l-a lasat. a amenintat ca ii va taia toate fondurile. A continuat sa rada. M-a intreabat daca inteleg de ce o uraste. a trebuit sa se prefaca, sa incerce sa convinga pe toti ca ra ceva ce nu era ca si cum el era o greseala, ca si cum totul din viata lui era eronat.

Zimbind in continuare s-a ridicat de unde il impinsesem eu si a plecat urandu-mi noroc in noua mea viata. o sa am nevoie de noroc...

[Va urma]

4 reactii:

SiBlondeleGandesc spunea...

tu nu esti normal. pana la faza cu homosexualii am crezut cu persoana intai e reala... jeeez.

Marius spunea...

:))
nu esti singura. mai multa lume a crezut ca daca e la pers I e din proprie experienta

camissa spunea...

inclusiv EU, sora ta, am crezut la inceput ca povestesti experiente traite de tine....SI M_AM SPERIAT!!!!!!!!!!!!!! dar apoi am vb cu TINE si m-am linistit!!! deci ai indus exact starea pe care voiai sa o transmiti prin randurile scrise...sunt curioasa ce vor comenta la final>>>( eu l-am citit deja!!!)

Marius spunea...

OMG..hai mai Cami, abtzine-te...ti se pare ca tabloul descris acolo e tabloul familiei noastre?...si atunci cum sa povestesc intamplari reale?