Amintiri

Ma paste o depresie. De unde stiu asta? pai ceva nu e in regula. Nu m-am mai plans de mult si chiar sunt putin optimist. ceva nu e in regula in creierasul meu.

dar pana la depresie m-a apucat dorul si melancolia. Am gasit azi pe birou (sub tone de dosare/scrisoari/mailuri) foile cu replicile si indicatiile pt miscare de la teatru. in cazul in care nu am mai specificat pana acum am facut (si sper sa si continui sa fac) teatru. Am facut cursuri si chiar am jucat intr-o piesa. Sa revenim la foile cu replici, textul. le-am gasit pe birou si le-am recitit. inca le tin minte desi ultima oara cand le-am repetat a fost pe la inceputul lui iunie. M-au amuzat semnele mele de exclamatie bagate printre diferite replici si notele mele de genul "sa nu uiti sa razi aici" sau "pune accentul pe primul cuvant boule!" (sunt violent cu mine asta e). si melancolia a venit cand imi aduceam aminte cum mergeam eu aproape zilnic in timpul saptamanii la teatru si cum abia imi tineam ochii deschisi la anumite repetitii. Imi aduceam aminte cum faceam misto de Rusi (aveam o satisfactie imensa sa fac misto de ea desi niciodata nu o faceam cu rautate) sau cum venea Madonna, care imi era si colega, si ma intreba ce am mai facut la scoala. pentru ca ea nu prea dadea pe acolo. Raspunsul meu venea ceva de genul : "nush, la primele ore nu m-am trezit, mi-am baut cafeaua la OK si cand am ajuns eu la scoala ne dadusera deja drumul. dar cica nu s-a intamplat nimic interesant:))" [trebuie sa fac o paranteza app. de cat de des am dat eu pe la scoala. azi vorbeam cu niste colege si am realizat ca eu in toata cls a -XII-a am dat doar de 4 ori pe la sport...eh...eu mergeam mai rar dar cu folos]. Mi-e dor de repetitiile mele la teatru unde ne bufnea rasul pe toti din cel mai neinsemnat motiv. sau de momentele in care tipam unul la celalalt pentru ca eram frustrati ca nu ne ies replicile.

Nu stiu cum am reusit sa ne intelegem unii cu ceilalti in grupul de teatru. eram 4 baieti si 3 fete dar nu stiu daca se putea sa fim mai diferiti unul de celalalt. 3 dintre baieti (adica toti in fara de mine) erau de la seminar. Madonna (de care am mai vb. deja) genul de fata rebela care asculta rock. Rusi, genul de fata zvapaiata care asculta Adela Popescu si Adrian Minune. Eu, genul care contesta tot. postul celalalt de colega a fost ocupat periodic si sporadic de diferite persoane, ultima dintre ele fiind Niculina. genul care lipsea de la repetitii fara sa ne anunte. Cum se intelegea Dumnezeu cu contestatiile mele si ale Laviniei (madonna e doar o porecla ce credeati?) sau rockul cu maneaua nu stiu. cert e ca nu am ajuns niciodata sa ne certam. am purtat discutii in contradictoriu dar mereu bine argumentate si civilizate. daca ne certam riscam sa ne pedepseasca doamna Sovre. si chiar nu era de bine sa ne puna iara sa facem fel de fel de exercitii...AAA..cosmarul meu era "sconcsul scarbos scrasneste schismatic" din exercitiile de dictie. cred ca l-am repetat de 1000 de ori...

ideea e ca mi-e dor de momentele alea. si ca imi pare chiar rau ca s-au terminat.:-<
noapte buna!

am vrut sa pun si niste poze dar nu le gasesc in comp...pt cine e curios: poze din timpul spectacolului