DEFECT

Am o crapatura in suflet din care mi se scurge viata. Picatura cu picatura viata fuge din mine. Degeaba am incercat sa-l peticesc, sa-l cos, sa-l lipesc ca nu merge sa-l repar. Sufletul meu e defect.
Si atunci ce imi ramane de facut? Eu trebuie sa am grija ca nivelul de viatza din sufletul meu sa fie constant. daca e prea scazut imi poate face rau. Si singura varianta pentru a face asta este sa imi torn mai multa viata in suflet decat un om cu sufletul intreg, "necrapat", "nespart". daca in sufletul meu intra mereu mai multa viata decat in mod normal nu se mai observa pierderile. Asa ca nu am de ales decat sa traiesc fiecare secunda la maxim. nu pot sa ma mai gandesc la "cum ar trebui sa fac asta" ci "trebuie sa fac asta cat mai repede si cat mai bine". Corectitudinea nu prea mai e o optiune. Sunt obligat sa respect doar corectitudinea fata de mine insumi. Nu e vorba de egoism sau de rautate, caci nu intentionez sa fac rau nimanui prin ceea ce fac eu. este vorba doar de renuntarea la niste prejudecati si acceptarea unor provocari. trebuie sa imi asigur un curs constant de viata proaspata....
dar de ce e sufletul meu crapat? am tot stat si am cautat raspunsul dar nu l-am gasit. Poate ca e defect din nastere. poate ca nu am fost atent si l-am crapat singur. poate ca altcineva l-a zgariat, din lipsa de atentie. nu cred k e cineva de vina.... oricum sunt bucuros ca e asa.... astfel am sansa sa traiesc mai multe decat cei din jurul meu.