Istoria ciclica a alegerilor in Romania. (sau cat de masochisti sunt romanii)
luni, 23 noiembrie 2009
A trecut si primul tur de alegeri. Si rezultatele nu au facut decat sa confirme doua teorii mari si late. Unu, nu invatam niciodata din istorie. Si doi, romanii sunt masochisti.
La fiecare alegere prezidentiala se intampla acelasi lucru. In turul II, romanii trebuie sa aleaga intre "raul cel mare" si "raul cel mic". Iliescu/Vadim, Nastase/Basescu, Basescu/Geoana. In 2000 a castigat Iliescu. A mers rau. Dar ganditi-va cum ar fi mers daca ar fi castigat Vadim. In 2004 a castigat Basescu promitandu-ne ca vom trai mai bine. Pate ca traim mai bine, dar nu datorita lui (da, da, regretati-l pe Tariceanu c aveti de ce!). Acum, avem din nou de ales "raul cel mai mic". Practic, avem de ales carei mafii ii donam Romania. Mafiei PSD'iste sau mafiei PDL'iste? Cine e mai de treaba? Udrea sau Rovana Plumb? Videanu sau Hrebenciuc? Tot ciclic, la fiecare mandat s-a schimbat culoarea politica. Pe ideea asta ar fi randul PSD'ului sa guverneze. Scary! Dar ciclitatea nu se opreste aici. Mai e si poveste celui de-al treilea candidat care aduce lumina. In 2000, pe locul 3 a fost Stolojan. Orice ati spune, camparat cu Vadim si cu Iliescu, e mai bun. In 2004 a fost tot Stolojan, dar s-a retras. In 2009, Crin Antonescu. Puteam sa mergem pe modelul UE cu un presedinte care sa aibe rolul sa negocieze, nu sa impuna, si aveam si noi Guvern.
Si tocmai prezenta celui de-al treile candidat confirma teoria potrivit careia romanii sunt masochisti. Statisticile spun ca romanii sunt printre cele mai depresive popoare de pe pamant. Ce nu spun statisticile e ca romanilor leplace sa fie tristi. Le place sa le fie rau. Romanii nu se descurca cu binele. Mereu isi complica situatia. De ce? Poate pentru ca asa au de ce sa se planga. Si stie toata lumea, romanilor le place sa se planga. Dar daca le-ar merge bine, activitatea lor preferata nu ar mai avea sens. Romanilor le place durerea. Si de aceea mereu vor avea grija sa il elimine cat mai repede pe cel care ar putea elimina scandalul si depresia si nervii si ura. Paine si circ! Nu delicatesuri si liniste. Ce cultura? Galagie si scandal! Uitati-va pe fetele unor oameni simpli, de pe strada. Cand or sa para mai fericiti? Cand le da cinea o bucata de ciocolata sau cand vad doua babe batandu-se in fata lor?
Societatea romana e hidoasa, si cu fiecare alegere pe care o facem, nu facem altceva decat sa demonstram ca ne place scandalul si uratul, coruptia si mistocareala.