Puterea tinerilor.

Se spune ca tinerii sunt viitorul unei tari. Ca ei sunt adultii de maine, si ca ei sunt cei care vor sustine tara. Toate astea sunt adevarate. Dar intr-un sens putin diferit.

Tinerii nu sunt doar viitori muncitori in fabricile construite de generatia trecuta. Cel putin nu ar tebui sa fie. Nu sunt doar persoanele care vor respecta regulile deja formate sau doar sange nou pentru un sistem vechi. Conservatorii asemuiesc societatea cu un corp, unde fiecare institutie are rolul ei bine definit, ca un organ, fara de care intregul nu poate functiona. Tinerii, in viziunea asta, sunt sangele proaspat necesar corpului/societatii pentru a supravietuii. Asta e o prostie!

Presupunand ca rolul tinerilor e doar acela de a mentine structurile actuale, si de a ajuta la protejarea sistemului, alungam orice urma de evolutie. Cum sa se dezvolte, sa creasca, sa evolueze un sistem daca cei nou-veniti in el nu fac altceva decat sa aiba grija ca functioneaza? Grija principala ar trebui sa fie nu sa il mentina functional, ci sa il faca sa creasca. Orice sistem care nu creste este predestinat sa fie intrecut si sugrumat de celelalte sisteme care o fac.

Si, intelegand asta, ne dam seama de potentialul tinerilor. De potentialul de putere pe care tinerii ar trebui sa il aiba. Teoretic, tinerii ar trebui sa fie incurajati sa invete din experienta celor mai in varsta, sa retina tot ce pot din ceea ce cei cu experienta deja stiu, si apoi sa se foloseasca de aceasta experienta pentru a construi ceva nou, mai bun, si de a dezvolta ceea ce deja exista. Dar pentru asta e nevoie de entuziasm. E nevoie ca tinerii sa isi doreasca sa faca asta. Dar cum sa fi entuziasmat cand nimeni nu te incurajeaza? Cand cei cu experienta, mai in varsta, in loc sa te invete si sa incerce sa te inspire, se poarta cu tine ca si cum ai fi un gunoi? Se spune ca trebui sa ii respectam pe cei mai in varsta decat noi. Sunt de acord, cu un singur amendament. Si ei trebuie sa ne respecte pe noi. Eu nu respect pe nimeni care nu ma respecta. Poti sa fi tu profesor universitar cu 20 de doctorate. Daca te porti cu mine ca si cu un cacat, atunci asteapta-te sa ma port cu tine la fel.

Si pentru dezvoltarea si cresterea sistemului mai avem nevoie de ceva, pe langa entuziasm. Avem nevoie de un numar suficient de tineri care sa fie destul de bine pregatiti incat sa poata sa conduca aceasta dezvoltare. E vorba de educatie, dar nu neaparat educatie in sensul de invatatura. Degeaba stii formula chimica a hidrogenului sulfurat daca nu ai calitatiile necesare sa o folosesti atunci cand ai nevoie de ea.

Tinerii ar trebui sa fie inovatori, dornici de dezvoltare si de mai bine. Dar tinerii romani sunt departe de a fi asa ceva. Fara niciun chef sa se afirme, sa se dezvolte, sa se implice, au impresia ca mereu sunt altii cei care ar trebui sa aiba grija ca lor sa le fie bine. Fara sa reactioneze cand le sunt atacate drepturile, fara sa aiba nici cea mai mica idee de ce inseamna valoare adevarata (ca sa nu mai vorbim de respectul pentru valoare), majoritatea tinerilor nu sunt nici la nivelul in care sa mentina sistemul, fara nicio sansa sa il schimbe in mai bine. Stiu, exista exceptii, dar nu sunt deloc incurajate sa se afirme.

Si atunci? De unde dezvoltare? De unde mentinere? Chiar si conservatorii si-ar da seama ca suntem in pericol ca anumite organe sa intre in blocaj si sa provoace boala intregului corp.

Initial am vrut sa vorbesc despre alegerile din Iran, si cum participarea masiva a tinerilor ar putea sa il alunge de la putere pe Ahmadinejad. Asta, in timp ce la europarlamentarele romanesti, tinerii romani au absentat cu brio. E interesant cum Ahmadinejat ar putea sa fie alungat de la putere de tineri si cum legi din ce in ce mai autoritare incep sa isi faca aparitia in legislatia romana fara ca vreun tanar sa marsaluiasca pe strazi.

Daca nu se va aschimba ceva rapid, vom plati cu totii. In momentul de fata viitorul nu suna deloc bine, dar ce vom face cand si ultimii tineri dornici sa se implice vor emigra si viitorul nu numai ca nu va suna bine dar nu va mai suna deloc?

Read more...

Situatia e mai roz decat cred romanii

Ca traim intr-o tara de depresivi o dovedesc studiile. Ca pe langa depresie romanii sufera si de un complex de paranoia/perscutare se poate vedea cu ochiul liber. In creierul romanilor si-au bagat adanc radacinile idei ca "nimic nu seface bine in tara asta" si "unde se face ceva bine, trebuie sa fie alte interese la mijloc".

Sunt de acord ca multe lucruri merg prost in tara asta dar nu e corect sa zicem ca lucrurile sunt dezastruase. Lucrurile se misca si in tara noastra si trebuie sa recunoastem asta. Totul s-ar dezvolta mai bine si mai repede daca am regasi in noi mandria de a face parte dintr-un popor/o societate.

Ca nu stim decat sa ne plangem e o problema grava. Nimic nu ne convine dar nu facem nicodata nimic pentru a incerca sa imbunatatim situatia.suntem lenesi si ne e ciuda cand vedem pe cineva din jurul nostru reusind sa progreseze prin munca lui. atunci incepem sa fabricam tot felul de teorii cum ca succesul persoanei respective se datoreaza unor factori nu tocmai morali.

Pare ca multi dintre noi nu mai au puterea de a cantarii argumente si de gandi la rece. orice parere care este diferita de a noastra este automat gresita. si nu are rost sa ne pierdem timpul ascultant argumentele care sustin teoria respectiva.

toti de plangem de mizeria de pe strada dar aruncam ambalajele pe langa cosurile de gunoi, ne plangem de coruptie dar continuam sa acceptam sa dam mita, ne plangem faptul ca deciziile pe care le iau politicienii sunt gresite dar niciodata nu iesim in strada sa ne plangem ca nu suntem de acord. nu reactionam. asteptam sa fim condusi ca oile si mergem in directia in care suntem indrumati. daca nu ne convine ne plangem dar nu schimbam directia.

si toate astea ne ilustreaza o lumea mai gri decat e in realitate. Poate ca nu totul merge perfect dar totusi lucrurile merg. Economia se dezvolta (crestere record dupa '89 locul I la cresteri procentuale in UE) chiar daca suntem bombardati de discursuri care resping asta. Cultura incepe sa isi revina. Cu greu si cu pasi mici dar se reinstaureaza valoarea adevarata ca si criteriu de promovare. o clasa de mijloc cu o gandire libera se formeaza (cel mai probabil chiar si tu, cel care citesti acest post, faci parte din ea). Mai ramane doar sa ne dezvoltam noi, ca societate. Sa invatam care este rolul individului si al societatii. sa invatam sa ne respectam pe noi si pe ceilalti si cum sa ne facem respectati de ceilati. Tot ce ne mai tine in loc e faptul ca inca suntem timizi si ca ne lipseste increderea in noi. hai sa schimbam asta!

Read more...