Capitolul IV (intalnirea)

sâmbătă, 13 iunie 2009

Primele parti aici.

Se intalni cu Michaela in parc, la locul obisnuit. In era era un miros de primavara iar vantul purta mirosul putinelor flori din parcul neingrijit pana departe. Ea il astepta pe banca, tragand din tigare intr-un mod care dovedea atat eleganta cat si snobism. Picior peste picior, intr-o rochie eleganta pana la genunchi si cu buclele lasate sa pluteasca in adierea vantului, ea il privea cum se apropie, fiind evident ca se bucura sa il revada. Michaela e o vieneza de 32 de ani, mostenitoarea unei averi imense de la bunicul ei. Afacerile ei aduc profituri uriase. Dar ea nu e deloc interesata de afaceri, i se par plictisitoare. Sotul ei se ocupa de ele. De fapt, asta e si motivul pentru care s-a casatorit cu el. Si-a ales unul dintre cei mai buni manageri pe care il avea ca angajat, tanar, ambitios, si l-a luat ca sot. E mai batrana cu 5 ani decat el. El o inseala. Ei nu ii pasa. Nu il iubeste. Daca ar putea doar sa il plateasca ca sa ii fie sot i-ar fi indiferent. Atata timp cat afacerile conduse de el merg bine, ea e fericita.

Cand se apropie de ea, Michaela se ridica de pe banca si il saruta. Isi trece mainile prin parul lui si incepe sa rada.

-De ce nu esti ciufulit? Nu mai imi place de tine daca incep si tu sa te maturizezi. Nu stii ca maturitatea nu e deloc un magnet pentru femeile ca mine?

El se uita la ea si nu stia exact ce sa raspunda. Zambind, ea ii sune ca glumeste, sa nu mai fie asa de speriat si sa se relaxeze.

-A.. si uite aici.

Ii intinse un plic pe care el il lua si il puse in sacou.

-Hai! sa mergem. Masina e in parcare.

Il lua de mana si pornira spre parcare. El inca nu a spus nimic, nu a scos niciun sunet. Nu stia ce sa zica, nu reusise nici acum sa treaca peste emotiile pe care le are la inceput in astfel de intalniri. Ea stia asta. Il cunoaste bine deja. Chiar ar putea spune ca il considera un prieten. Daca situatia ar fi fost putin diferita, poate ca i-ar fi fost mai mult decat un prieten. Dar situatia nu e diferita. Si oricat de mult s-ar fi schimbat lucrurile, situatia nu se poate schimba.

In masina, in drum spre un restaurant despre care Michaela spunea ca abia asteapta sa il vada pentru ca nu a mai fost acolo de mult si e preferatul ei, emotiile lui incep sa se topeasca putin catre putin si sa intre in joc. Pana ajung la restaurant, discutia e deja inceputa si emotiile au disparut de tot.

In restaurant, la masa, doar ei doi.

-Cand vor veni restul prietenelor tale? Ca banuiesc ca din nou este un grup de femei de afaceri fiecare etalandu-si ultima cucerire. Si sper ca nu va veni din nou doamna aceea care nu face altceva decat sa vorbeasca despre cumnata ei. Pe care trebuie sa recunoasc ca am avut neplacerea sa o cunosc si e exact asa cum e descrisa.
-Lasa ca ambele sunt niste prefacute si jumatate. Am lucrat, la un moment dat, cu firmele lor. Si asa am aflat ca profitul lor nu e nici macar pe sfert pe cat pretind ele si ca familia lor e la un pas de faliment. Dar imi sunt simpatice, e asa de amuzant sa le vezi cu cat venin se ataca una pe cealalta. Dar.. spune-mi, zici ca ai lucrat pentru cumnata doamnei Ana? Hahhaha, bietul de tine, imi inchipui cat de plictisitor a trebuit sa fie.
-Crede-ma, nu iti poti inchipui cat de plictisitor a putut sa fie. Cred ca ar fi fost mai interesant sa stau acasa sa ma uit la un televizor care nu e aprins. Dar un televizor care nu e aprins nu plateste asa ca nu prea am avut de ales.

Amandoi rad din ce in ce mai tare. Vinul rosu curge pahar dupa pahar.
In momentulin care mancarea este adusa, el o intreaba pe Michaela de ce nu asteapta si pe restul persoanelor care trebuie sa vina.

-Nu mai trebuie sa vina nimeni. Suntem doar noi doi.Sunt plictisita de babele alea prefacute si de prietenele mele ingamfate. Sunt amuzante uneori dar ma plictisesc.
-Suntem..doar noi? intreba el incepand sa roseasca.
-Da, suntem doar noi. Aveam nevoie sa ies, ma plictiseam, nu te mira atata.
-Nu ma mir, doar ca e prima oara cand iesim doar noi.
-Si probabil e si ultima. Ultima cand iesim.
-Ultima cand iesim? Adica in general sau doar noi? Nu trebuia sa beau si al patrulea pahar de vin ca nu mai inteleg nimic.
-E ultima cand iesim. Luni dimineata plec, ma mut. Initial ma voi muta in casa de la Paris dar vreau sa imi cumpar un apartament in New York si sa ma mut acolo. Cine stie, poate imi extind afacerea si in America. M-am plictisit aici, cunosc pe toata lumea, le cunosc secretele tuturor. In plus, ma cunoaste toata lumea si imi cunosc toti secretele. Nu mai am satisfactia sa ma chinui sa aflu nimic despre nimeni si nici sa stiu ca cineva incearca sa afle ceva despre mine. A devenit plictisitor.
-Imi pare rau sa aud ca te muti dar daca asta crezi ca e alegerea cea mai buna pentru tine...
-Nu, nu e nici pe departe alegerea cea mai buna pentru mine, e doar alegerea cea mai usoara. Varianta cea mai buna e mult mai grea. Si nu cred ca am puterea necesara sa o fac. Asa ca am ales sa joc acelasi teatru dar in alt decor. Va fi interesant o perioada. Si dupa, cine stie ce se intampla.

El nu raspunde. Nu e obisnuit sa discute subiecte atat personale.

-Hai nu te rusina. Nu ai de ce. Stii foarte bine care e jocul nostru. Poate ca pari tu cel mai naiv din oferta dar cred ca esti de departe cel mai inteligent dintre toti. Oricum, intelegi multe lucruri pe care altora le e greu sa le inteleaga. Stii ce? Eu nu am chef sa mananc, si dupa cum vad, nici tu. Hai sa lasam balta mancarea si sa mergem.
Gandindu-se in continuare la ce a spus despre el, el accepta sa plece. Oricum nu ii placea directia in care se ducea discutia. Mai bine ii pune capat.

...

Dupa vreo 6 ore, era in camera lui, intins pe pat. Chiar inainte sa il lase in parcarea de unde plecasera, Michaela ii spusese ca ii va fi dor de el. Probabil doar de el. Atunci isi dadu seama ca lui nu ii va fi deloc dor de ea. Si asta pentru ca lui nu ii e dor de nimeni. Nu simte ca ar putea sa ii fie dor de cineva. Nu simte nimic. Michaela s-a plictisit de jocul asta. Poate ca si el s-a plictisit. Dar pentru Michaela e destul de usor sa plece. Pentru el nu e.

1 reactii:

Blu Krisztina spunea...

frumos scris...
e o parte dintr-un roman de-al tau?
anyway...succes!

toateBlogurile.ro