Capitolul II (discutia)

sâmbătă, 6 iunie 2009

[Prima parteaici ]

Doarme. Fereastra e din nou deschisa. Respira greu si apasat. Parul negru ii acopera fata. Pare atat de linistit. E liniste in camera, ca de obicei. Nici macar galagia de afara nu pare sa inunde vidul de sunet. Buzele ii sunt din nou rosii. Sub pleope, ochii se misca rapid dintr-o directie in alta. Viseaza ceva. Mana ii este pe perna, destul de aproape de fata pentru a-si simti propria respiratie.

Si de data asta este oprit din visare de telefon. Este, ca de obicei, langa capul lui si vibreaza. Niciodata nu suna. Mereu vibreaza. Il trezeste destul de usor. isi intoarce privirea catre tava iar apoi si-o opreste pe telefon. Il priveste cum vibreaza. Pare nehotarat. nu stie daca sa raspunda sau nu. stie exact cine suna si stie exact de ce. nimeni altcineva nu il suna pe telefonul acesta. Isi indreapta mana spre telefon. Inainte sa apuce sa raspunda, telefonul se opreste. Ofteaza si isi intoarce din nou privirea catre tavan. Pare linistit.
Telefonul incepe sa vibreze din nou. El continua sa priveasca tinta catre tavan. Telefonul mai vibreaza o data. Nici de data asta nu isi schimba privirea. Nu schiteaza niciun gest. parca e un joc. care cedeaza primul. Dupa ce mai vibreaza o data, isi intinde mana, raspunde, si isi pune telefonul la ureche. Toate astea fara sa isi miste privirea din tavan si fara sa schiteze nicio emotie.

-Da.
-Am nevoie de confirmarea pentru seara asta. (aceeasi voce feminina ca si data trecuta)
-Consider-o confirmata.
-Bine, atunci te sun maine sa iti dau datele pentru comision.
-Da.

Scurt si la obiect, ca de obicei. El inca tine telefonul la ureche. Nu si-a miscat privirea din tavan. Si poate nu si-ar misca-o ore intregi daca nu ar simti ca ii e foame. ii e foame si trebuie sa se ridice din pat ca sa se duca sa manance. Si asta inseamna ca nu poate sa continue sa priveasca tavanul.

Se ridica din pat, isi ia acelasi tricou pe el, tricou pe care l-a purtat in ultimele trei zile, se incalta in tenisii rupti si se uita in oglinda. Are cearcane, pare obosit, Trebuie sa scape de ele pana diseara.
- Nu te pieptani? esti mai ciufulit decat de obicei, paru iti acopera juma' de fata. (intreaba cel din oglina).
-De ce? ce rost are? ma duc sa mananc. nu cred ca manacarea se va supara daca o voi manca fara sa imi aranjez parul.
-Nu, dar mancarea nu s-ar supara nici daca o mananci dezbracat. de ce te-ai imbracat?
-Pentru ca daca as iesi dezbracat pe strada, sa ma duc sa imi cumpar de mancare, as risca sa ma ia politia si sa ma inchida pentru incalcarea cine stie carei legi pudice. dar, sper, nu exista nicio lege care sa ma opreasca sa ies din casa cu parul ciufulit.
-De ce esti trist?
-daca nu imi pieptan parul inseamna ca sunt trist? Cred ca logica ta, de acolo din oglinda, nu prea se potriveste cu cea de aici, din lumea reala.
-Lumea reala? ma faci sa rad. Lumea tanumai reala nu e. E mai falsa dacat orice lume din oglinda. Si spun ca esti trist pentru ca tu esti eu. sau eu sunt tu. nu asta conteaza. deci stiu cand esti trist.
-Unu, lumea mea e reala. Doi, tu esti eu nu eu sunt tu pentru ca lumea mea e reala si a ta nu e. Si trei, daca tu esti trist e problema ta, nu a mea. Nu inseamna automat ca si eu sunt trist. banuiesc ca as stii inaintea ta ca sunt trist. nu?
-Unu,lumea ta numai reala nu e. doi, nici macar tu nu esti tu asa ca las-o mai moale cu asta. teri, nici macar nu stii ca esti trist. asta ma face sa revin la unu si la doi, dovedind validitatea acestor puncte.
-Dupa cum spuneam, logica din lumea ta nu prea are efect aici. Cum sa fiu trist fara sa stiu ca sunt trist? si folosind asta ca dovada pentru celelalte puncte, ti le infirmi automat.
- Nu stii ca esti trist pentru ca nu iti permiti sa stii ca esti trist. nu ai timp sa simti ca esti trist, la fel cum nu ai timp sa simti ca esti bucuros. Si nu ai timp nu pentru ca ti-ar lipsi spatiu temporal ci pentru ca, daca ti-i ingadui sa simti ceva, fiecare secunda ar dura mai mult. Si atunci viata ta va fi mai rapida. Si nu vei mai avea energia necesara sa traiesti. Preferi sa hibernezi cu ochii deschisi si sa simti doar cat iti permite energia pe care o mai ai.
-Ai luat-o pe aratura. Sa stai singur in oglinda dauneaza grav capacitatii tale mentale.
-Nu sunt singur. Am pisica. Tu nici macar atat nu ai. Tu, in lumea ta reala, esti mai singur decat mine in lumea mea. Si mai spuneai ca nu esti trist.

Dupa o pauza scurta.

-Zici ca ar trebui sa fac ceva cu parul?
-Da, arati de parca tocmai te-ai trezit.
-Asta, poate pentru ca tocmai m-am trezit.
-Si de ce tii cu tot dinadinsul sa stie toata lumea asta?
-pentru ca nu ma intereseaza ce crede lumea. Deci nu ma intereseaza daca ma crede un lenes sau nu. eu stiu cine sunt si nu sunt un lenes.
-Atunci de ce ai dormit pana acum? Pentru ca nu ai avut energia necesara sa iti infrunti fiecare secunda?
-Haha...foarte amuzant. te-am last. ma duc sa mananc. si nu imi voi pieptana parul.
-Treaba ta.

Iese din camera oftand. Din oglinda, reflexia lui continua sa priveasca camera. Pisica vine si se joaca pe langa picioarele lui. toarce. El o ia in brate sio mangaie usor pe gat. Pisica isi intinde lenesa labutele si isi indreapta gatul, sa poata fi mangaiata mai usor. isi inchide ochii si adoarme la el in brate. El ofteaza si se indeparteaza, disparand din oglinda.

In camera incep sa se auda zgomotele de afara care pana acum refuzau sa umple vidul acustic.

[Va urma]

1 reactii:

kaLoo spunea...

Salut, daca esti interesat/a de un schimb de link cu http://kaloo.info , astept raspunsul tau! O zi buna!