Destinul lui

luni, 11 mai 2009

motto: ,,nimic nu se pierde, totul se transforma.’’

Destinul LUI


Nu e nimic mai greu in viata decat sa trebuiasca sa porti zi de zi si ora de ora aceeasi lupta inutila impotriva tuturor si impotriva ta si sa stii ca aceasta lupa nu are motiv si ca nu ai cum sa o castigi.

Intr-un anumit moment al infinitului s-a intamplat. Intr-un tragic moment al infinitului s-a intamplat. Ametita de aburi de alcool, tutun, sange, mizerie, Soarta a vomat din intestinele ei cele mai adanci destinul lui. El era EL. A scos atunci soarta din ea tot ce avea mai stricat si mai grotesc.S-a eliberat atunci Soarta de toti aburii de alcool, tutun, sange, mizerie si tot ce mai adunase in timp si nu reusise sa elimine. Dejectiile Sortii au devenit viata LUI.
Intr-un anumit moment al infinitului Soarta a demostrat ca nimic nu se pierde.Tot ce ii fusese mila sa arunce in destinele altora a refulat atunci in destinul LUI. Si EL a trebui sa isi poarte in spate greutatile de care au fost scutiti atatia.

Unde au disparut zeii? In trecut existau foarte multi zei. Fiecare civilizatie avea zeii ei. Se ajunsese ca fiecare oras sa aiba zeul ei protector. Si desi oamenii nu stiau zeii tuturor civilizatiilor, ci doar pe ai lor, ei se cunosteau intre ei si de multe ori se adunau cu totii si isi sarbatoreau statutul privilegiat. Cu timpul, insa, zeii au inceput sa dispara.Au murit rand pe rand pana cand au mai ramas doar cativa. Cu timpul oamenii au inceput sa isi piarda credinta in zei. Intai a fost dat uitarii unul, apoi blamat altul astfel incat, de la o perioada, zeii au fost loviti de o boala cumplita de care nu au mai reusit sa scape. Cu timpul zeii au murit fiindca oamenii au inceput sa ii urasca. Nu ii mai iubea nimeni si ce rost are sa existi daca toti te urasc ? Oamenii au realizat ca Binele si Raul nu exista. Deci nu au nevoie de zeii pentru a-i proteja de Rau si a le darui Binele. Totul fusese o iluzie. Binele si Raul nu exista. Binele si Raul sunt amestecate intr-o mocirla care se numeste viata. Nu poate sa existe Bine fara Rau si nici Rau fara Bine. Deci daca Binele nu exista nu exista nici Raul si daca Raul nu exista nu exista nici Binele. Cand au inceput sa isi dea seama oamenii de mocirla in care traiesc au realizat ca nu au nevoie nici de zei. Si astfel au inceput sa moara unul cate unul. s-au pierdut in negura timpului pe rand, exact din cauza carora pana atunci existasera. In zilele noastre mai exista doar cativa zeii. Si oamenii cred, dupa alegere, intr-unul singur. Cred e mult spus. Isi aleg un singur zeu pe care sa dea vina pentru toate nenorocirile lor. Cei care au ramas sunt salvati caci oamenii vor avea nevoie tot timpul de cineva pe care sa dea vina pentru greselile lor, niciodata nu vor accepta ca ei sunt singurii vinovati pentru tot. Binele si Raul nu exista. Binele si Raul sunt relative. Din aceasta cauza au disparut zeii.

EL a trebuit sa isi indeplineasca cel mai crunt destin. EL era prins intr-o colivie in care orice miscare facuta avea ca rezultat o intepatura in numerosii tepi si in numeroasele cuie infecte de bacili de suferinta din colivie. La fiecare pas pe care El il facea trebuia sa suporte loviturile a sute, mii de monstri. Fiecare ciugulea din EL o bucata. un ochi, o unghie, o bucata de carne, si mai tot timpul o bucata de inima. Scuipat in fata si de cele mai josnice creaturi ale universului, EL nu facea altceva decat sa isi indeplineasca destinul.


Frumusetea nu exista. nici Binele si Raul. Frumusetea nu e ceva relativ si nu este nici in ochii celui care priveste. Frumusetea, pur si simplu, nu e. Pentru ca Frumusetea este un caracter al Binelui. Si Binele nu exista. deci Frumusetea, de orice fel, este un caracter al unui element vid. Deci nu e nimic. Frumusetea fizica este doar o iluzie. Omul nu e frumos, Omul e o greseala. Pentru a exista Frumusete trebuie sa existe un element de Bine care sa o sustina. Si nu exista. Frumusetea interioara este un mit. Nimeni nu poate da dovada ca asa ceva a existat.pentru ca nu a existat. Binele si Raul sunt amestecate intr-o mocirla care se afla in fiecare Om. Pentru ca Omul este o greseala. si o greseala nu poate fi frumoasa. Cea mai mare gluma a Universului este ca incearca sa convinga omul, care este o greseala, sa tinda atat spre Frumusete interioara cat si spre Frumusete exterioara. Adevarul e ca gluma este amuzanta , nu am ce zice...

Cu timpul, in El nu mai exista nimic. Fusese smuls din EL tot continutul. EL fusese golit de continut si lasat sa se lupte cu goliciunea din EL. Pe de-o parte e bine pentru ca EL nu mai putea sa sufere fiindca fusese golit de suferinta. Deci nu putea sa simte ceva ce pentru El nu mai exista. In realitatea devenise imun la suferinta la fel cum devi imun la o bola dupa ce ai avut-o o data sau de mai multe ori. EL avusese acesta boala in fiecare clipa si devenise imun la ea chiar fara sa se vindece. Ranile existau si acum, prindeau puroi si deveneu din ce in ce mai urate, mancate de viermi, dar durerea disparuse.

Pe cer sunt foarte multe stele. Se spune ca stelele sunt perfecte.Dar nu e asa. Pentru ca Perfectiunea nu exista. De ce ? Pentru ca Perfectiunea presupune fie un echilibru perfect (si ajungem la un paradox) intre Bine si Rau, care nu exista, fie insumarea tuturor caracterelor frumoase, dar Frumusetea nu exista pentru ca nu exista Bine si Rau. Exista doar o mocirla din care Frumusetea nu se poate naste rezulta ca nici Perfectiunea nu are din ce sa se nasca. Din nimic nu se face nimic. Pentru a creste o planta ai nevoie de samanta. Daca nu ai samanta din care sa creasca planta poti sa uzi tu pamantul toata ziua ca nu iti va creste nimic.

Incetul cu incetul golul din EL a inceput sa fie umplut. Incetul cu incetul golul din EL a inceput sa fie umplut cu ura. Ura fata de ceilalti, fata de sine, fata de Bine si de Rau(care nu exista), fata de Frumusete(care nu exista).Perfectiunea realizase si EL ca nu exista deci nu avea rost sa urasca un lucru care nu exista. Rauri de ura curgeau in fiecare clipa in EL. Din toate directiile, in fiecare clipa curgeau rauri de ura in El. Si raurile de ura care curgeau in fiecare clipa in El nu aveau unde sa se scurga. Asa ca raurile de ura care curgeau in fiecare clipa in El se acumulau. Raurile de ura care curgeau in fiecare clipa in EL se acumulau in interiorul LUI asemenea unor rauri care curg intr-un baraj. Problema e ca barajul daca nu se elibereaza din cand in cand de o cantitate de apa risca sa se rupa. EL nu avea cum sa se elibereze de raurile de ura care curgeau in fiecare clipa in EL.Deci a trebuit ca odata El sa se rupa.Si in momentul in care EL s-a rupt ura a inundat tot si a amenstecat in malul ei Binele si Raul intr-o mocirla unsuroasa. Din acel moment lumea a incetat sa mai existe. In ziua z a lunii x din anul y lumea a incetat sa mai existe.

Viata nu are sens. Viata e capodopera Destinului in bataia de joc la care este supus Omul.Omul trebuie sa plateasac pentru greseala care este si de aceea destinul l-a pacalit sa creada ca Viata are un sens.Destinul l-a facut pe Om sa alerge dupa cai verzi pe pereti din simplul motiv ca dorea si el sa rada putin. Era prea plictisit de eternitate. Viata nu are sens pentru ca Omul isi cauta sensul vietii in Perfectiune, in Bine si in Rau, in Frumusete, lucruri care nu exista.

EL a inceput sa moara in clipa cand a fost nascut. EL a inceput sa moara in clipa cand a inceput sa traiasca. De mic in EL au fost saditi viermii care sa il consume putin cate putin, in fiecare secunda, in fiecare minut, in fiecare ora, in fiecare zi, in fiecare saptamana, in fiecare luna, in fiecare an, toata viata.In EL viata adevarata nu a existat niciodata. EL a murit chiar inainte sa traiasca. El exista dar nu traia. Respira dar era mort.


Nu exista Bine si Rau. Exista doar o mocirla care le combina pe cele doua lucruri. Si din aceasta mocirla nu se naste Frumusetea si Uratenia ci Placerea si Suferinta. Ambele ne consuma putin cate putin. Atat placerea cat si Suferinta nu sunt altceva decat drumuri spre moarte. Nu exista Placere absoluta. Placerea poate fi cantarita doar in clipe. exista Suferinta absoluta. Suferinta poate fi masurata in vieti.


La un moment dat EL a disparut. A iesit din peisaj. Nu mai exista. Nu se poate spune ca a murit pentru ca era mort de mult. Poate ca acesta ar fi un lucru bun. Dar venise randul altcuiva sa traiasca un destin asemanator. Caci Soarta era din nou ametita de aburi de alcool, tutun, sange, mizerie, suferinta. Venise momentul sa vomeze un alt destin in care sa se descarce de toate lucrurile pe care refuzase, din mila, sa le dea altora. Sorta nu e ca El, ea se descarca de raurile de ura care curg in fiecare zi in ea. Poate ca acum destinul va fi al EI.Va reusii oare Ea sa invete ca nu exista speranta, ca nu exista Bine si Rau, ca nu exista Frumusete si Uratenie, ca nu exista Perfectiune, ca Viata nu are sens, ca totul ste doar un banc spus prost,ca nu exista decat clipe de placere si vieti de suferinta ? Probabil ca nu. Abia in momentul cand cineva va realiza toate acestea ciclul destinului in care sunt amestecate toate dejectiile Sortii se va rupe. Eu stiu ca nu sunt eu cel care va intelege aceste lucruri, deci cine va fi ?

[Scris pe undeva prin 2007]

toateBlogurile.ro