Nebun fericit

vineri, 24 octombrie 2008

Spuneam data trecuta ca poate voi analiza putin legatura dintre nebunie si fericire. O voi face...

legatura a fost cel mai bine facuta (dupa parerea mea) in "Veronika se hotaraste sa moara" de Paula Coelho. Acolo, fericirea este legata de doua lucruri: de nebunie si de ideea ca viata nu e vesnica, de constientizarea mortii. Dar ce e nebunia? Thomas Szasz, un psiholog pe care multi il considera nebun, spune ca nebuniea nu exista in felul in care o intelegem noi si ca am ajuns sa consideram prea multe lucruri ca si cazand in nebunie. El e cel cu vestitul citat :"Daca tu vorbesti cu Dumnezeu inseamna ca te rogi. Daca Dumnezeu vorbeste cu tine inseamna ca ai schizofrenie." El considera, si sunt de acord cu el, ca noi, ca societate, am ajuns sa catalogam ca si nebunie tot ce nu se incadreaza in limitele noastre sociale, limite cu care sa fie obisnuita majoritatea lumii. Adica daca eu voi avea chef sa umblu imbracat in gaina pe strada si sa cant "la vie en rose" in timp ce beau o sticla de lotiune de plaja, e clar ca voi fi considerat nebun. Chiar daca eu fac asta pur si simplu pentru ca am chef sa o fac. Sunt multi care ma vor considera nebun si daca ma voi imbraca in haine transparente. Dar aici, In Anglia, am vazut muuuuulti oameni care in Romania ar fi catalogati drept nebuni si aici nu are nimeni nimic cu ei. deci e doar o chestie de societate.

Si atunci cand realizam ca societatea nu are chiar asa mare influeta asupra noastra, caci doar toti socializam si nu am auzit pe nimeni sa fie deplin fericit, realizam ca fericirea e adusa de libertate. Si libertatea vine tocmai din eliberarea de reguli. Sociale in special.

Ati incercat sa faceti vreodata ceva spontan, ceva iesit din comun, ceva ce toti ceilalti ar considera nebunesc? Daca da, sunt sigur ca v-a produs placere... Intelegerea faptului ca, de fapt, suntem liberi si ca aceste reguli sociale exista doar pentru ca noi ne supunem lor, duce la libertate si, implicit, la un grad ai mare de fericire. Dar cum ste imposibil ca intreaga societate sa renunte de pe-o zi pe alta la aceste reguli, toti cei care o vor face vor fi vazuti ca niste nebuni. Si cand zic nebuni ma refer la persoane cu probleme de personalitate sau chiar psihice. Si poate ca sunt nebuni, dar ce conteaza atata timp cat sunt fericiti?

Nu spun ca trebuie sa dam cu piciorul in mii de ani de reguli sociale. spun doar ca trebuie sa le updatam. ele au existat cu un scop, fiecare a avut un rol. dar incet rolul lor s-a stins in timp ce societatea s-a schimbat. Regulile sociale de acum sunt in mare ca cele de acum 100 de ani, in timp ce societatea e cu totul alta.

Asa ca nu va fie teama sa fiti putin nebuni. Atata timp cat voi realizati ceea ce se intampla, cat actiunile voastre nu va afecteaza pe voi sau pe altii in mod negativ si sunteti fericiti...care e problema?

3 reactii:

rasuplansu spunea...

s-au schimbat regulile societatii, stai linistit, nu mai sunt ca acum 100 de ani. insa ele nu sunt obligatorii decat daca vrei sa te incadrezi in tipare. considera-le necesare pentru ca daca nu ar exista si fiecare ar face ce vrea, multi nu ar mai lua in seama pe cel de langa. libertatea presupune si autocontrol, si consideratie fata de altii. daca un pedofil s-ar simti dintr-o data liber sa atinga (in cel mai bun caz) fetitele pe starda? cum ai reactiona?

sunt o multime de aspecte pe care in general multi nu le au in vedere cand cer desfiintarea regililor. dar daca tu vrei sa umbli imbracat in gaina, ce te opreste? simtul ridicolului sau treama de a nu fi considerat nebun? in fond, nu lezezi pe nimeni prin costumatia ta, poate doar cocosii :) ideea este ca vrei schimbarea regulilor pentru ca tu sa te simti ok cu alegerile tale. este o chestie de sopcietate, in Anglia sunt mai open minded in anumite privinte, ca cea a umblatului costumat pe strada, numanui poate nu-i pasa, are probleme mai importante, pentru ca asta nu dauneaza nimanui. dar ia vezi atitudinea lor in privinta emigrantilor, sau a francezilor, sau a tiganilor.
nu exista libertate fara limite, cel putin nu in societate, nu doar a noastra ci peste tot. ce la noi e vazut ac nebuneala, in alte parti e acceptat fara rezerve. si ceea ce la noi e ceva normal, la altii e scarbos sau de pe alta planeta parca.

Andy Vasilescu spunea...

Uiti un 'mic' amanunt: oamenilor le place sa stea in turma. In turma e bine .. e sigur ... e cald .. nu vine lupul rau sa te manance .. etc. Problema cea mai mare e ca odata intrat in turma ... ai sanse mici sa iesi din ea :)

Marius spunea...

@ rasuplansu: exemlu cu pedofilul e reglementat de lege nu de regulile societatii deci nu se pune. Eu vorbesc de regulile nescrise. Cat despre atitudinea englezlor fata de tigani/francezi/imigranti...oricum e mult mai deschisa decat a noastra.

@andy vasilescu: Da, stiu ca majoritatea au o personalitate asa slaba incat singura lor sansa sa se remarce e sa faca parte dintr-o turma formata din personaltati la fel de slaba. daca e unu mai rasarit ala e liderul:D
Dar ce facem cu cei care au personlitati mai puternice si vor sa se evidentieze si nu pot pentru ca sunt mereu aratati cu degetul pe strada pe turmele astea.? sau chiar mai rau...