Contempland litere
luni, 8 septembrie 2008
Cana de cafea incepe sa isi faca efectul. neuronii se dezmortesc si dilema de aseara isi gaseste un raspuns. Gabriel Garcia Marquez nu fugise. era chiar pe biroul unde imi aminteam eu ca e. Nu stiu cum de nu l-am vazut aseara. vaca de pe coperta imi face cu ochiul. Cu un "ochi de caine albastru". Trebuie sa mentionez ca e o carte primita cadou. De la sora'mea.
Un singur paragraf freau sa il recitesc. de fapt e o singura propozitie dar propozitia asta a lansat un cutremur in mine si in lumea mea literara cand am citit-o. Nu stiu de ce.Iar am uitat sa fac un semn sa o gasesc mai usor. si totusi... e la pagina 51. Parte a povestirii "Tubal-Cain faureste o stea"
""Incercase sa ridice intre trecutul si prezentul lui o transee de crini.Dar lupta i-a fost zadarnica, precum zadarnica a fost sa muste pamantul plin de viermi ca sa simta pe limba calda umezeala pe care n-a avut-o laptele mamei""
Impactul imaginii acestei secvente, in special a ultimei propozitii a fost imens pentru mine. Si metaforic pentru multe situatii observate in jurul meu. cati dintre noi nu am cautat sentimente pure si reale in cele mai grotesti locuri? Nu ne-a fost greu sa ne dam seama ca gresim dar dorinta de a simti ce doream sa simtim era mai mare.
Si dedicatie pentru fiecare dintre voi: "Esti singurul om care , cand se trezeste, nu isi mai aminteste nimic din ce a visat". (ultima propozitie din povestirea "Ochi de caine albastru" => daca nu ati inteles din prima nu va chinuiti...nu veti intelege niciodata..si poate ca e mai bine)
Adriana Mezzadri-Marcas de Ayer
Asculta mai multe audio Muzica » Ideeae ca versurile astea pot fi adresate propriei tale persoane
4 reactii:
te imbratisez.
punct
1st of all, confirm si eu: cafeaua e singurul lucru care poate pune neuronii in miscare dis de dimineata. gosh, cred e singurul lucru e care nu m-as putea desparti niciodata. ma rog, nu chiar singurul dar cel putin e printre "singurele" importante din viata mea.
2. te invidiez pt ca ai timp sa citesti. poate ca si eu as putea sa imi gaesc timp dar sunt un prost manager, trebuie sa recunosc. am o carte de cca 100 pagini si ma chinui de vreo trei luni sa trec mai departe de cap 2!
3. garcia maquez. al doilea paler din viata mea. si daca stau bine sa ma gandesc, trebuie sa ii multumesc intai lui freud pentru aceasta pasiune. toti trei au scris au pus in centru creatiei lor natura umana si (alaturi de cioran) si-au prezentat propria viziune asupra mortii. multi au cred ca e o tema prosteasca, lipsita de esenta si chiar devianta. dar pe mine asta ma atrage la operele lor. nu sunt fascinat moarte, nu mi-e frica de ea ca si event si nici de ceea ce probabil va fi dincolo de ea. teama mea e ca, poate, dincolo de ea de fapt nu va fi nimic. ca totul se va opri. dar ma rog, am o viata intreaga la dispozitie ptr a ma gandi la asta ...
m-ai facut curioasa. o sa caut cartea. nimeni nu stie ce este dincolo, putem doar sa ne dam cu presupusul. eu cred ca este totusi mai important sa nu uiti sa traiesti in loc sa cauti raspunsuri pe care oricum nu ai cum sa le afli decat in momentul final.
Trimiteți un comentariu