Frica. Viitor. Oameni.

Nimeni nu recunoaste dar tuturor le e frica de viitor. chiar si in clipele cele mai grele ale vietii tale, cand ar putea fi imposibil sa iti merga mai rau, ai vrea sa alegi sa ramai in clipa aceea, pe care o cunosti, decat sa te avanti intr-un viitor nesigur, care iti poate cere sa muncesti, sa te straduiesti, pentru a-ti oferi o viata mai buna. nu stiu daca este o teama de necunoscut si de nou sau o frica de a face ceva, de o lene adanc infipta in fiinta noastra. Nimeni nu recunoaste dar s-ar simti mai bine sa raman mereu intr-o stare de nenorocire si sa isi planga de mila, sa se planga tuturor ca viata a avut ceva cu ei decat sa se ridice din fotoliul in care isi plang viata in fiecare zi si sa lupte sa isi refaca ceea ce candva s-a stricat. cunosc unele persoane, uneori numarandu-ma si eu printre ele, care abia asteapta sa li se intample ceva rau pentru a avea apoi ocazia sa se planga tuturor si sa isi toarne cenusa in cap exagerand de cele mai multe ori discomfortul provocat. majoritatea oameni se simt mai bine cand se simt rau.
omului nu ii este frica sa inceapa ceva, omului ii este frica sa termine ceva..pentru ca in timp ce face ceva este ocupat, nu are timp sa se gandeasca cat de mica este fiinta lui si cat de insignifiant este, ca existenta lui pe pamant este indiferenta. Insa atunci cand ceva se apropie de final o ocupatie, oamenii tind sa o prelungeasca pentru a avea impresia ca fac ceva cu viata lor. Chiar si daca este vorba de ceva foarte banal care ar putea la fel de bine sa fie facut de altcineva. De aceea omul are intiparit in subconstienta lui dorinta de a distruge. pentru ca a distruge inseamna a lasa un gol. A exista un gol inseamna ca ceva trebuie facut pentru a umple acel gol. Existenta omului se rezuma la a umple goluri create de el insusi...
Frica.