Minulescu e acasa

Geamurile sunt mai murdare ca altadata. Nu mai e timp de stat la plaja. Frunzele au acoperit plajele iar marea s-a retras sub strazi. Pe mine cresc straturi de carne sufocand vechi ornamente.

Noul si vechiul se imbina intr-un mod ciudat. Luminile de hotel palpaie intr-un mod grotesc. Becul meu nu merge nici acum dar ploaia nu bate niciodata in geamuri sa le curete. Si chiar acum picaturile se lovesc de geam sa imi spuna ca Alanis Morissette are dreptate. Am nevoie de cafea, nu de un ceai cu cofeina.

Stalpii mei nu mai sunt aici asa ca trebuie sa imi prind radacinile de diferite culori ale curcubeului care nu apare decat dupa ploaie. Degeaba imi
spui ca nimeni nu mai viziteaza ruinele ca nu ma intereseaza.

Si toate astea se intampla pentru ca Minulescu a ramas acasa, pe birou, sa se certe cu Elfriede Jelinek. Pianista nu are voie sa viziteze bazarul sentimental.